Glaucomul

Glaucomul

Glaucomul este reprezentat de toate afectiunile oftalmologice in care nervul optic este vatamat si poate aparea la orice varsta. Daca nu este tratat, acesta duce la scaderea campului vizual, pana la orbire completa, intr-un final. Aceasta vatamare a nervului optic apare din cauza cresterii presiunii intraoculare in urma acumularii de lichid intraocular, insa poate sa apara si in urma altor factori.

Acesta este intalnit in trei forme, cel mai des intalnit este cel cu unghi deschis. In ciuda faptului ca este o tulburare foarte des intalnita, cercetatorii nu au stabilit exact cauza producerii leziunii la nivelul nervului optic, aceasta leziune aparand ca urmare a faptului ca umoare apoasa sau lichidul intraocular nu mai este drenat cum trebuie, lucru care duce la o aparitia tensiunii intraoculare. Totusi, se pare ca 40% dintre totalul cazurilor de glaucom cu unghi deschis nu au prezentat tensiune intraoculara. Pe langa tensiunea intraoculara crescuta, glaucomul cu unghi deschis mai duce si la pierderea vederii campului periferic si excavatia papilei nervului optic. Forma aceasta de glaucom apare dupa 40 de ani – persoanele de 60 – 70 de ani prezinta un risc de imbolnavire de sapte ori mai mare decat persoanele de 40 – 50 de ani. De asemenea, persoanele care au membri in familie cu glaucom sunt mai predispusi sa o dezvolte si ei.

Glaucomul cu unghi inchis este mai rar intalnit, reprezentand doar 10% din cazurile de glaucom. Acesta apare cand umorile apoase din camerele globului ocular sunt blocate de iris si cristalin, ducand la cresterea presiunii intraoculare si comprimarea sistemului de drenare al ochiului. In cazul acestui tip de glaucom, pierderea vederii este brusca si insotita de inrosirea ochilor si durere, precum si stari de voma si greata. Acesta se trateaza doar prin cale chirurgicala.

Glaucomul congenital este forma cea mai rare, aparand la nasterea unor copii. Tot rar este si glaucomul infantil, care apare in primii ani de viata. Simptomele consta in ochi congestionati, lacrimare excesiva si sensibilitate la lumina. Daca aceasta afectiune nu este depistata si tratata in timp util duce la scaderea acuitatii vizuale si pana la pierderea definitiva a vederii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *