Visam mereu la un loc de munca mai bun; poate ca pana nu trecem in punctul in care sa fim chiar noi angajati si mai apoi angajatori nu vom intelege la adevarata valoare ce inseamna fiecare statut in parte. In orice caz, se spune ca pentru a cunoaste un om ar trebui sa ii dai o functie la conducere; si nu degeaba se spune asta.
Un sef poate exagera si poate ca prea rar surprinde. E drept ca perfectiunea nu o vom gasi insa clar este ca ne dorim ca un sef perfect sa fie cel care:
- Este intelegator si empatic. Asta pentru ca sunt cazuri ale celor care nu concep ca unul din angajati sa nu fie prezent la munca. Avem nevoie de intelegere pentru zile negre, cand nu avem chef sau dispozitie de a munci caci nu ne dorim munca dubla cand ne vom intoarce.
- Un sef cu incredere fata de angajatii sai. Cand increderea nu exista se pare ca asta limiteaza din toate punctele de vedere. Asa ca o data ce este incredere si evolutia este mai promitatoare.
- Un sef care gandeste pe termen lung. Asta asigura nu numai bunul mers al afacerii insa in egala masura va fi si sansa angajatilor de a urca pe o treapta a evolutiei.
- Care nu promite ci face si se tine de cuvant. Este usor sa iei anumite decizii cand esti fericit sau poate chiar la nervi. Insa ulterior acestea nu se vor putea indeplini sau poate ca tine de imposibilitate si de realizarea faptului ca nu este tocmai un drum bun de urmat.
- Trateaza angajatii in mod egal caci nepotismul nu favorizeaza si mai cu seama fiecare angajat in parte are nevoie de o sansa si de incredere, indiferent de nivelul sau de cunoastere si de mediul in care lucreaza.