Terorismul

Terorismul

Zilele acestea am ascultat o piesa interesanta de la o cantareata britanica, Marina and the Diamonds, numita “Savages”. In aceasta, cantareata incearca sa descopere ce anumite ne face sa fim .. rai. Nu rai in sensul de a rani pe cineva intr-o relatie, ci rai in adevaratul sens al cuvantului, precum violatorii sau teroristii. Ce anume ne face sa fim rai? Este ceva natural care ne face sa actionam in astfel de moduri sau ne-a adus evolutia in acest punct?

“Nu mi-e frica de Dumnezeu, mi-e frica de Om”, canta aceasta la un moment dat si cred ca are foarte mare dreptate. Dupa vorba populara, “Dumnezeu nu da cu parul”, cand facem ceva rau, stim ca vom primi o pedeapsa la un moment dat, fie ca vorbim despre karma sau despre pedeapsa de pe lumea cealalta, sa zicem asa. Insa, unii oameni considera ca ei ar trebui sa ii duca pe drumul cel bun pe altii. Teroristii musulmani ataca deoarece considera ca civilizatia vestica este pe duca si nu mai asculta cuvantului Domnului. Altii ataca pentru a slabi un anumit stat din oarecare motiv.

Este foarte cunoscut atacul terorist asupra Maratonului de caritate de la Boston. In timpul cursei, care strange anual sume foarte mari pentru ajutorarea diferitelor cauze, doi tineri au amplasat doua bombe care, in urma exploziei, au ucis trei oameni si i-au ranit pe altii 264. Cei doi tineri aveau sa declare ca au fost motivati de credintele extremiste ale islamului si de razboaiele din Irak si Afghanistan; de asemenea, daca nu ar fi fost prinsi, cei doi ar fi vrut sa mearga in New York pentru a detona bombe in Times Square, unul dintre cele mai aglomerate locuri de pe planeta. “Am fost nascuti pentru a abuza, pentru a trage cu arma/Sau s-a corupt ceva in noi?/E o trasatura umana sau comportament invatat/Omori pentru tine sau pentru dumnezeul tau?”

Ceea ce nu-si dau seama acesti fundamentalisti este de efectele negative pe care le aduc asupra tarii si poporului lor. Astfel de atacuri pot sa determine o persoane care nu este rasista, in mod normal, sa prinda o antipatie/frica/ura fata de diferite grupuri etnice. Din cauza unor persoane mult prea pline de zel religios sau politic, musulmanii si arabii sunt priviti acum cu ochi si mai rai ca inainte; la orice aeroport, toti sunt controlati de doua ori mai bine ca oricare alt turist.

Cum se poate ca cineva sa gandeasca astfel? Cum se reuseste sa se ajunga de la “nu sunt de acord cu tine” la “te voi omori”? De ce li se pare unor oameni ca ei trebuie sa ia decizii asupra vietii altor oameni? Dupa cum spunea Marina in cantecul citat, care a inspirat aceasta postare, “In interior suntem doar salbatici/Ascunsi in spatele camasilor, cravatelor si casatoriilor/Cum sa avem asteptari?Suntem doar animale care inca invata sa se tarasca.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *